Cum poți vedea că roșul și verdele se-mbină
de nu vezi înainte a soarelui lumină?
Dar absorbită-i mintea când vede o culoare,
ce ca un văl ascunde lumina, când apare.
Cum însă bezna nopții culorile le tăinuie,
pricepi că vezi culoarea cât timp lumina dăinuie.
Nu vezi culoarea fără lumina din afară.
Culorii din lăuntru la fel i-e dat s-apară.
Lumina din afară-i din stele și din soare.
Cea din lăuntru vine din Veșnica Splendoare.
Lumina care-ndrumă a ochilor lumină
menită-a fost ca-n oameni din inimă să vină.
A inimii lumină-n Cel Sfânt are sorginte
și nu-i nicicum lumina din simțuri și din minte.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre lumină și culoare, atât în sens fizic, cât și spiritual. Sugerează că adevărata percepție și înțelegere vin dintr-o sursă interioară, divină, nu doar din simțurile exterioare.