S-aprinde-n față focul unui
Sărut pe jumătate.
E frig seara. Arar alergăm,
Plângând alergăm,
Și n-ajungem departe.
Deseori stăm. Ne îmbrățișăm.
Răcim și ardem.
Mă-mpingi: buzele mele-n sânge,
Buza ta-n sânge.
Nuntă n-o s-avem.
C-un sărut terminat am fi sigur
Morți în slăvire,
La acel sărut, ne-mpinge focul,
Și spunem trist:
Mâine. Poate mâine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație amânată, marcată de dorință și frustrare. Protagoniștii tânjesc după o conexiune completă, dar ezită să se abandoneze pasiunii, temându-se de consecințe. Ei preferă o stare de dorință perpetuă în locul unei împliniri finale.