La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un străin
Era trist şi avea hainele rupte, ooo
Şi pe masă o cană cu vin.
Om nebun ce-nconjoară azi pământul
Stai la mine, rămâi doar un ceas
Să te întorci înapoi nu mai ai unde
Înainte să mergi ţi-a mai rămas.
Mi-amintesc de o vară fierbinte
De-o pădure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni şi de iubită, ooo
Şi de-o casă cu mama la geam.
Şi-am ajuns la un han pe o stâncă
Să-mi înec tot amarul nu pot
Şi mă-ntreb dacă apa e adâncă, ooo
Să mă-nec azi cu jale cu tot.
Sensul versurilor
Un străin trist se oprește la un han, reflectând asupra trecutului său și a pierderilor suferite. El contemplă disperarea și posibilitatea de a-și pune capăt vieții.