Urmele trupului nostru se văd imprimate
pe plajele galbene — urme prelungi ca tipare
de zei anodini — și târziu după ce-am părăsit
mângâierea nisipului, marea rămâne-ngânând
ondulația tandră a sânilor tăi, dansul
de seară cu forme sclipind în dantelă străvezie,
iar fumul repetă mereu respirația, șoaptele,
visul.
Singur întors în amurg,
tulbur liniștea gravă chemând zburătoarele
albe; o, păsări, veniți de departe, locul e cald —
veniți și dormiți-vă somnul în dulcea orbită
a dragostei noastre, în urmele-acestea prelungi,
o, păsări de mare cu somnul străveziu,
veniți și petreceți o noapte.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei iubiri petrecute pe plajă, la apus. Naratorul, singur acum, își amintește de intimitatea și frumusețea momentelor împărtășite, invitând natura să se odihnească în urma lăsată de dragostea lor.