Încarc blantu, trag.
Urmează trei ore de pace, de binefacere
Am stat departe de ace, să stau departe de carcere
Stau aproape de aproape, departe de afacere
Stau departe de gloabe care-și vând viața pe vouchere.
Cad adânc în depresie dau încă vina pe karma
Sau geana pe gram, geana pe geam nu pun geana pe geană
Cum din substanțe pierd nopți, și le crama
C-am șanse maxime să sfârșesc ca Enikrama (Enicrama)
Da mama, nu prea mi-a plăcut să merg la școală,
Că n-am vrut să devin un puști degenerat de generală
Disperat de capital, descreierat de capitală,
Rămân poet de mahala, fascinat de boreala.
Și văd cu ochiu liber ce ascundeți sub ambalaje,
Când vremea de afară, topește machiaje,
Usucă peisaje, desface bandaje,
Face bagaje când creează sevraje-n anturaje.
Să vezi primăvara, litere sterpe în caiete,
Ca toamna să culeg cuvinte pe temple regrete,
Printre papagali care plâng după egrete,
Ceața încete, linii drepte, fețe încete, apă-n ghete.
Văduve negre, iau masa la colț de baldachin,
Dive celebre, mă-așteaptă cu vin doar dacă vin,
Printre denebre, zăresc lumina doar puțin,
Și vars ultimul pahar cu amar doar dacă-i plin.
Mă-aprind, doar după ce-l sting
Da chiar dacă strig, cobor chiar dacă mă-nghit
Mi-e cald chiar dacă-i frig, sunt reci chiar dacă frig
Toți trag chiar dacă împing iar la final chiar dacă înving
Și îmi văd de drum, nimeni nu știe pe ce pistă,
Nimeni nu vede, nimeni nu crede, nimeni nu pierde, nimeni nu riscă,
Amici doar ca Moș Crăciun situația e tristă,
Desfac cadouri aștept, dar realitate nu există.
Nu există eroi fără război,
Români fără nevoi,
Ploi fără noroi,
Păduri fără gunoi.
Lever fără levier,
Răni adânci fără puroi,
Cartier fără boier,
Stradă, fără ciocoi.
Gravide insipide pozează în tabloide stupide,
Contese șterse faraoni bolnavi cu piramide.
Prințese vergile, mătăsuri vigile,
Și tu le cunoști le recunoaște, dar rezistă nu închide.
Scriu de la 14 degeaba, faceam mai mult la zaruri,
Că viitorul rapului românesc desface alcool în baruri.
Și scriu didactic printre poeți analfabeți,
Paradoxali ca Dragoș finalizată pe pomeți.
Lacrimi cad toate cine știe cunoaște,
Ierburi aromate, cine le cunoaște le paste
Am vrut să sun la rap cu flow și pap-pantch-uri
Dar nu am avut Dj să-mi facă scra-scratch-uri
Cuvintele astea ți-o dau prost, ca o soprană afonă
De fiecare dată ceva nou, ca o maclana-n formă
Satana intră-n dinți bagă copiii în uniformă
Nu mai respectăm creeatorul, ne-am atașat de bonă
Aici scapă cine poate, nu vezi departe de robe
N-auzi dincolo de șoapte, nu vezi faptele de vorbe
Ai încredere în mine, nu am încredere în nimeni
Că nu poți să-ți faci planuri când alții-și fac planuri cu tine
Vezi dramele copilăriei în creioanele maturității
Când copile-s pipăite de palmele dimineții
Mamele și rapperi bat la poarta raiului cu toții
Când panaramele și hoții au rupt deja balamalele porții
Ne luăm porțiile întregi, încălzind seriile reci
Când damele în strech desfac beriile întregi
Tu-n loc să le încerci, încearcă să le întreci
Și când vrei să ne-asculți nu te-aș sfătuii să petreci
E zi de meci duminica seara toți stau țepeni
Toți ieșiți din dovleci vor să mă scoată din (piele.)
Peste toate astea mă-ntreb unde ați ascuns nemurirea
Sau zâmbetul ei, sau soarele, sau fericirea
Unde am ajuns, de unde am plecat arătați-mi trecutul
Învățați-mă să lupt, vă rog înapoiati-mi scutul
Bandajați-mi trupul, în locul unde-mi stătea inima
Și dacă nu vă place ce am scris, dați vina pe ea!
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde precum depresia, deziluzia față de societate și căutarea unui sens în viață. Artistul reflectă asupra experiențelor sale și asupra problemelor din jur, exprimând o stare de melancolie și introspecție.
