Într-un demult, cândva, odată,
sufletul nostru, pentru foarte puțin, a trecut
alunecând pe-o albie falsă – și astăzi
când povestim legendele vechi, totdeauna excludem
acel pentru foarte puțin, și ne imaginăm mereu
cum ar fi fost fără el; dar cuvintele
vin după noi și fără-ncetare
se interpun între faptele noastre și noi – și iată
contemporanul tace privind.
cum rând pe rând i se spulberă visele, și-un rânjet
negru îi desfigurează chipul când același glas îi șoptește din umbră:
pentru foarte puțin.
Sensul versurilor
Piesa explorează impactul unui moment trecător asupra vieții și modul în care acesta este adesea omis sau reinterpretat în amintiri. Vorbitorul reflectă asupra modului în care cuvintele și amintirile pot distorsiona realitatea, ducând la deziluzie și regret.