Recro – Dacă Plouă

Dacă plouă des afară poate simțeam că n-am boală
Poate mințeam că-i doar vremea, altceva nu mă doboară
Cum îi fac acum să creadă că-s rece și n-am treabă
Au văzut când mă consum și realitatea-mi pleacă
Am încercat și tot încerc să fiu eu undă verde
Când simți să te oprești îți amintesc că n-ai defecte
N-ai ce pierde, calitățile-s și ele niște pietre
Neslefuite-ntr-adevăr, da’ omu’ bun o să te aștepte
Un miner cu experiență știe, nu dă cu picioru’
Mediu-i mult prea fragil să scuturi din el adevăru’
Și-i mereu un risc enorm între câștigi și astăzi mori
Așa că fii sigur pe tine, fără greșeli de amatori
Dacă știi că n-ai resurse, întoarce-te altă dată
De moment le stai în drum celor cu șanse mari să poată
Nu-i rău să fii umil și să accepți că uneori
N-ai puterea care-ți trebuie să dai drumu’ la schimbări
Mai nasol ar fi să nu evaluezi capacități
Să te arunci cu capu’ să creezi mai multe morți
E ceva mai rău de-atât, să știi clar că n-ai ce trebuie
Da’ să nu suprimi orgoliu, așa dai tot de perete
Îs de acord că-i ca-n shonen, tre’ să-ți depășești condiția
Și-n contextu’ cel mai greu, acolo-ți găsești muniția
Problema cu mesaju’ ar fi că-i greu de aplicat
Că omu’ nu digeră și zice deja că a mâncat
Dacă vine unu’ la tine sigur pe el ‘m-am schimbat’
Nu-ntoarce spatele, deși ești sigur că-i blocat
În vechile obiceiuri, vicii, îs de enumerat
Discursuri d-astea-n mod politic toți am învățat
Dacă-n schimb îl vezi că vine, capu’ oleacă aplecat
Știi c-a stat și-a analizat unde-a greșit și el de fapt
N-are nici tupeu de scuze, aia-i dovada supremă
Nu te minte, nu încearcă să-ți intre-n vis prin pernă
Și-a dat seama că-n cuvinte nu există alinare
Mai ales scuze, explicații, toate doar banale
Cum să umblu cu ranchiună, am destule să mă apese
Stările alea vechi revin, tot mai dense, tot mai dese
Deja oamenii mei m-au sesizat că-i cam evit
Îmi pare rău, oamenii mei, da’s iară prea lovit
Ca om și când mă simt așa mă izolez, că simt că-ncurc
Cum să vă pun să asistați, să mă vedeți cum om nu sunt
Câteodată-i pentru voi, vă țin departe de alte clickuri
Alte ori e pentru mine, simt că le vedeți nimicuri
Când mă pierd nu-s omu’ ăla caterincă, glume proaste
S mai mult câine plouat, speriat, schilod, caută oase
Știu că-s genu’ de relații ‘și bine și rău’
Da’ m-am săturat să vezi cum distrucție egal cadou
Totuși rareori vă sun dintr-un moment de letargie
Că-s pe cale să renunț și i-o mai dau lu’ altu’ s-o ție
Nu-nțeleg de ce efort maxim pentru task-uri puerile
Nu-nțeleg de unde oboseala, descărcări mii printre rime
Ma sună într-o zi ‘vad că n-ai mai scris de moarte
Ți-ai revenit? Ai lăsat gândurile deoparte?’
Îmi pare rău, femeie, dacă te dezamăgesc din nou
Când zic că să dispar în gol ar fi cel mai frumos cadou
Îmi pare rău că-mi cer iertare fără să schimb ce doare
Da’ fii sigură, s aici, uneori cer și-ndrumare