Stăpân în palatul cu ziduri de gresii,
Gustam vin de sânge din cupe de plumb.
Vestise heraldul sosirea miresei
La domnul de plumb, la poarta de plumb.
– „Deschideți, să intre dorita caleașcă
La nunta de plumb, la poarta de plumb.
Vărsați vin albastru în cupă și-n ceașcă,
Așterneți în raclă-n odaia de plumb..”.
Călugăr slujea în odăjdii de zguri
(Străjerul din turn are oase de plumb) :
– „Cu grele cătușe de plumb vă leg, uri!.
Și carnea prefacă-se-n stană de plumb!
De plumb – viul dor vibrând între guri,
La pragul de plumb, la poarta de plumb!”
Sensul versurilor
Piesa descrie un monarh izolat într-un palat sumbru, legat de plumb și de moarte. Este o imagine a decăderii, a blestemului și a lipsei de speranță, unde chiar și dorința vie este sufocată de greutatea plumbului.