Am tins spre orizontal,
Şi-am întrebat:
De unde începe lunca câmpului?
Unde se termină pătura cerului?
Cum de e rece umbra vântului?
Mi s-a răspuns dual.
Am tins apoi spre vertical,
Şi-am întrebat:
Unde e poarta gândului?
Cine înghite salva tunului?
Cum de i se retează aripile înfrântului?
Mi s-a răspuns dual.
În fine, am imigrat către moral
Acolo:
Am aruncat visarea,
Să-mi pot urma chemarea,
Am atins crezul,
Am luat botezul,
Mi-am golit gândul,
Să pot vedea Sfântul.
Acum,
Aştept rândul,
Să emigrez.. dual.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea răspunsurilor la întrebări existențiale fundamentale, oscilând între îndoială și credință. Naratorul trece printr-o transformare morală și spirituală, renunțând la visare pentru a-și urma chemarea și a se apropia de divinitate, dar finalul lasă loc incertitudinii.