Cetate a Iubirii! Al grației sălaș!
Iubirea vă salută, amanți din sfânt oraș!
A cerului privire nicicând nu s-a oprit
pe mai gingașe fete. Nici nu s-a oferit
o mai frumoasă pradă săgeților iubirii.
Nicicând terestre forme în planu-nalt al Firii
n-au fost mai mult asemeni cu îngerii din cer.
Să nu le întineze tot ce e efemer!
Dar tu, de ce, Iubito, mă-ndepărtezi? Ce mult
sperat-am de la tine o strângere, un sărut!
În ast an în podgorii recolta fu bogată.
Să bem în grabă vinul. Trăiește-ți clipa dată!
Știm noi dacă veni-va și altă primăvară?
Privește! În grădina închină-a lor pahară
frumoaselor iubite, prietenii fideli
ai rozei și-ai lalelei. Am pus atâta zel
că să dezleg enigma cea grea a inimii.
Dar descifrarea tainei în veac tu n-ai s-o știi.
Amestecat mi-e părul în buclele iubitei.
Primejdia îl paște pe cel ce-ndrăgostit e.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii într-un cadru idilic, dar efemer. Vorbește despre frumusețea clipei și incertitudinea viitorului, subliniind intensitatea sentimentelor într-un context temporal limitat.