Castelele speranței fragile-s. O rafală
de vânt, și Casa Vieții în țărână se prăvală.
Un sfat drept călăuză de viață îți voi da,
ce-un înțelept mi-l spuse în tinerețea mea:
”Din ce-ți promite lumea, nu crede nici un sfanț.
Tărâna-a fost iubită a mii și mii de-amanți.”
Fii mulțumit cu-atâta ce-avut-ai de la soartă.
Alegerea nu are pentru nici unul poartă.
Nimic nu-ți va promite a rozelor surâs,
nici chiar fidelitate. Privighetoare, -ai plâns,
căci e nedemn destinul ce-n stele ne-a fost scris.
-Poeții falși pe Hafiz se-ntrec să-l pizmuiască,
fiindcă are harul cuvintelor suave
și inimile toate știu să cucerească.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre fragilitatea speranțelor și deziluziile vieții. Lumea promite multe, dar adesea dezamăgește, iar soarta este nedreaptă. Trebuie să fim mulțumiți cu ceea ce avem, deoarece alegerea nu ne aparține.