Un chip dulce-n noaptea vieții
Mi-a lucit odinioară.
Chipul dulce-i stins, și-acuma
Bezna toată mă-nconjoară.
Pe-ntuneric stând, copiii
Simt neliniște, li-e frică.
Spaima însă și-o alungă
Glasu-n cântec de-și ridică.
Un copil nebun sunt: iată,
Cânt în bezna ce mă-ngroapă.
Nu mi-e cântul desfătare,
Dar de spaima grea mă scapă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și deznădejde după dispariția unei persoane dragi, comparată cu un chip dulce. În ciuda întunericului și a fricii, cântecul devine o formă de alinare și de luptă împotriva disperării.