Zăresc pescărușul cum zboară,
Cu pene argintii,
Deasupra negrelor valuri.
Înaltă e luna-n tării.
Din mare, calcanii, rechinii
Botul pornesc a-și ivi.
Se leagănă-n zbor pescărușul.
Înaltă e luna-n tării.
O, suflete fără de-odihnă,
Cât de mâhnit poți să fii!
Ești prea aproape de mare.
Înaltă e luna-n tării.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj nocturn marin, cu un pescăruș care zboară sub lumina lunii. Versurile exprimă un sentiment de melancolie și introspecție, sugerând o conexiune între starea sufletească și imensitatea naturii.