În saloane de pictură
Vezi pe omul care-a vrut
Ca să lupte cu bravură,
Înarmat cu lance, scut.
Amorași însă-l răsfață,
Pân’ ce-i fură scut și armă –
Și, cu lanț de flori pe brațe,
El stă dârz – ci tot nu-l sfarmă.
Astfel, lâncezesc și eu,
Cu tot focul tinereții,
Iară alții luptă greu
În războiul mare-al vieții.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de lâncezeală și contemplare, în contrast cu lupta activă a altora în viață. Eul liric se simte captiv într-o lume a frumuseții și a plăcerilor, incapabil să participe la "războiul mare al vieții."