La geamul meu, pe cer,
Mâhnit, însingurat,
Mesteacănul, de ger,
Bogat înhorbotat.
În ramuri, făr’ de rând,
Ciorchini de albul colii,
Priviri iluminând,
Durează reci lințolii.
Ard zori pe fața lor,
Păreri de rău mă prind,
Când păsările-n zbor
Zbat fragedul argint.
1842
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal melancolic, cu un mesteacăn înghețat văzut de la fereastră. Sentimentul general este de singurătate și regret, accentuat de imaginea păsărilor care zboară.