Doar un cuvânt rostit distrat
Și niște mici suspine-ntâmplătoare,
Și iar îți voi sta plecat,
Un rob nevrednic, la picioare.
Din suflet gata-s flori să-nșir,
Deși e toamnă veche, sumbră,
Să văd viața ca pe-un cimitir
Și-nfricoșat de noapte-s și de umbră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul absolut și supunerea față de persoana iubită, chiar și în contextul unei iubiri neîmpărtășite și a unei stări generale de tristețe și melancolie. Vorbitorul este dispus să ofere totul, chiar și într-o perioadă sumbră, fiind copleșit de sentimente puternice.