Prin stele lumini străbat
Lumini s-aprind în gând
Prin cerul, prin cerul de spații
Privesc spre pământ.
azi pare că timpul s-a oprit
Totul e-mpietrit,
lumina dispare,
Soarele-apune,
un altul a răsărit.
Refren:
În stele o lume se naște sau s-a sfârșit
Prin gândul albastru la finit infinit
Mă pierd prin spațiu și timp
Vad stele, apar mii și mii
Planeta mea a rămas departe.
Într-o secundă furtuna începe
Și nava alunecă-n gol
Nu pot s-o opresc
Și cad în uitare
Presimt că acum am să mor.
Și vreau să fug
Dar cerul nu lasă,
Tributul e sufletul meu..
În liniștea spartă de vântul nebun
E tot ce mai pot să-mi doresc
Să trec printre flăcări ca un..
Trebuie să reușesc
Și vreau să fug
Mă rog în tăcere
Aici nu mai e Dumnezeu.
Spațiul e doar un vis
Și-am obosit să visez
Prefer să ridic privirea spre cer
Decât să m-apropii de el.
Refren
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spațială solitară și introspectivă, marcată de sentimente de pierdere, teamă de moarte și o deconectare de divinitate. Protagonistul se confruntă cu imensitatea universului și cu propria sa insignifianță în fața lui.