Un zvon oare viu mă-mpresoară
Sau stăruie-n jur amintirea
Grăbitei plecări de la mine, să doară
Mai mult pentru tine iubirea?
Aud cea din urmă sau doar îmi năzare
Șoptirea de-alin? Nu credeam că-ai să poți.
Pe cale, o pâclă de colb încă-n soare,
Ci stins e de mult huruitul de roți.
Atâta! Și clipele ruperii rele
Se-ntoarnă în țărmul iubirii, să doară
În gânduri și-n toate bătăile inimii mele…
Zvon viu sau păreri mă-mpresoară?
1853
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul se întreabă dacă ceea ce aude este un zvon real sau doar ecoul amintirilor, reflectând asupra impactului plecării persoanei iubite și asupra persistenței sentimentelor.