Nori peste nori, gând peste gând, moare speranța,
leii sunt la pământ,
caii sunt pregătiți pentru drum,
în bătaie de tun,
cerbii se arată în vama memoriei,
nebuni se adună în zona fierbinte,
peștii tac în oceane,
urmele dispar în amintiri și uitare.
E ceva în aer,
E ceva în aer.
Trec hoții prin minți,
minte-mă dacă simți
ceva mai bun
din ce va fi,
din ce respiri
în felul tău
de a privi…
Stelele sunt când sunt ascultate,
luna o vezi când vezi soarele,
lumile se sting când străbat zările,
câmpiile prefac deșertul nesfârșit.
Iubire dansează, sunt ca o fiară,
miros o floare ca un iubit,
fluturi nu am, fluturi mă simt,
din răsărit la răsărit.
Stelele sunt când sunt ascultate,
luna o vezi când vezi soarele,
lumile se sting când străbat zările,
câmpiile prefac deșertul nesfârșit.
Iubire dansează, sunt ca o fiară,
miros o floare ca un iubit,
fluturi nu am, fluturi mă simt,
din răsărit la răsărit.
Din tine sperai,
din tine sperai,
să știi ce erai,
din tine sperai,
să știi ce erai,
din tine sperai,
să știi ce erai.
Sensul versurilor
Piesa explorează stări de melancolie și speranță în contextul naturii și al amintirilor. Vorbește despre pierdere, dar și despre posibilitatea de a găsi ceva bun în viitor, reflectând asupra identității și a trecutului.