Când te uiți din parc, luna stă pe-un spate de spital
Mătușică, ghem de sfoară pentru cei care nu pot să moară
Țipă o pisică, suferință cu înflorituri de copil ce se omoară
Marinari ce n-au iubit de mult cată, fiindcă suntem într-un port comercial.
Amintiri de după-amiază: în livadă fructe grele atârnau pe pomi
Servitoarea strânge mere într-un coș – para soarelui era somn
La fereastră: femeile cele care m-au văzut născând coseau bunătate pământească
Eu mă gândeam la vechea noastră familie boierească.
Plec să mor departe într-un han
Într-un oraș unde să nu mă știe nimeni
Să fie lângă mine numai bătrânul cântec al amintirii
Ca un prieten vechi și ca un câine de la sfârșitul unui roman.
Dragoste de soră – ca și când bei lapte
Surioară, surioară – cu miros de portocală
Vino să-mi pui sufletul la loc – că s-a agățat de buruieni afară
Unde cântă păsărică noapte pe un gard, unde cântă păsărică noapte
Sensul versurilor
Piesa explorează teme ale morții, amintirii și nostalgiei, printr-o serie de imagini poetice și melancolice. Naratorul reflectă asupra trecutului și se pregătește pentru un sfârșit solitar, căutând consolare în amintiri.