Tristan Tzara – Soră de Caritate

Soră de caritate ești bună și te rogi la icoană,
Spune pentru mine o rugăciune.
E rău să fii bolnav și e toamnă,
Îngrijește-mă bine pentru că iubita care vine la spital.
Cu prăjituri și vorbe bune, mă așteaptă
Și-a pregătit pentru mine flori acasă, pe masă.
O, sunt slab și sunt Isus,
Inima se ridică sus, și citesc o carte înțeleaptă.
Soră de caritate,
Iubita pe care o vezi și care e atât de frumoasă, mi-a spus
Că ești bună și că o să te cheme la noi acasă.
Eu o să cânt la pian, o să citesc poezii și o să-ți spun să mai vii.
Sunt sărac (e-adevărat!) și tac pentru că doctorul nu-mi dă voie să vorbesc,
Dar când o să mă însănătoșesc, o să-ți dau flori și o să te iubesc.
(Nu-i așa că mă asculți.) Sunt creștinul ortodox,
Stau în pat și mă întreb dacă afară e timp frumos.
Durerea mea e așezată în rânduri,
Despărțite în imagini ce-or să fie și în gânduri.
Noaptea asta dacă o să fie tot ca ieri,
O să plâng încet în pernă, și o să mor poate, și o să am dureri.
O nocturnă se termină în natură ca o pasăre cântând,
Și Hamlet din sufletul meu tremură că-i frig și vânt.