– Am scos visul vechi din cutie cum scoți tu o pălărie.
Când te gătești cu haina cu mulți nasturi
Cum scoți iepurele de urechi
Când te-ntorci de la vânat
Cum alegi floarea dintre buruieni.
Și prietenul dintre curteni.
Uite ce mi s-a întâmplat
Când veni seara încet de tot ca un gândac
Bună multora de leac, când mi-aprind în suflet foc de versuri
M-am culcat. Somnul e grădină hotărnicită cu îndoială
Nu știi ce-i adevărat, ce nu
Ți se pare că-i un hoț și împuști
Pe urmă ți se spune că a fost soldat
Cu mine întocmai așa fu
De-aceea te-am chemat să-mi spui – fără greșeală
Ce-i adevărat – ce nu-i.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema îndoielii și a incertitudinii. Vorbitorul caută adevărul într-o lume confuză, unde aparențele pot fi înșelătoare, iar realitatea este greu de distins de iluzie. El caută claritate și certitudine într-un somn tulburat de îndoieli.