Furtuna urlă prin omături
Ce-n noaptea pădurii n-au loc.
Ședeam unul cu-altul alături
Și vreascuri pocneau de pe foc.
Podeaua a prins purpurie
Doar umbrele noastre prea lungi.
În inimi nicio bucurie
Și n-ai cu ce bezna s-alungi.
Mestecenii plâng în suspine,
Pe foc lemnu-n smoală-a gemut.
Îmi spui ce se-ntâmplă cu tine?
Eu știu ce-i cu mine de mult..
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și introspecție într-o noapte de iarnă. Personajele se află într-un refugiu, dar atmosfera este apăsătoare, iar trecutul pare să-i bântuie.
