Când simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Viața ta — cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos.
Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții.
Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus.
Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Și lumea care-o porți în tine.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane în pragul morții, reflectând asupra vieții trecute și a iluziilor pierdute. Regretul și tristețea sunt accentuate de conștientizarea sfârșitului iminent și a pierderii lumii interioare.