Frunzuliță, solz de pește,
Primăvara când sosește,
Colțul ierbii înverzește
Și lunca îmbobocește.
Bate vântu-o dezlipește,
Frunza jos se putrezește,
Rămâi, codrule, cu bine
C-a picat frunza din tine!
A rămas cu mugurul
Ca mine cu oftatul,
Oftez de inimă rea
C-a pierdut codrul frunza,
C-a pierdut codrul frunza
Și omul tinerețea.
Sensul versurilor
Piesa descrie sosirea primăverii și ciclul natural al vieții, dar cu un ton melancolic. Căderea frunzelor este comparată cu pierderea tinereții, sugerând un sentiment de regret și trecere inevitabilă a timpului.