(Rossz volt, elszéledt szívemből).
Amintirile mele își scot brațele de sub masă
Și morții-mi vin în minte, deși nu mă gândesc la ei niciodată
În iubita mea, fetele, femeile se strâng unele-n altele și dârdâie
Unul în agonie se zbate undeva, încearcă să m-apuce
Mi-arunc capul în palmă
Muzica aceea, a ierbii, ați văzut-o? A fost frumoasă
Pământul mă mângâia cu obrazu-i cald, cu ochii închiși stau culcat în ochiul lui, văd
cu el, mă leagănă respirația unui prunc
Și-atunci cineva îmi dispare din inimă, el este foarte rău
Ieri după-amiază pământul a lăcrimat
Ce se va întâmpla cu florile-mi de prisos?.
Toamna anului 1925
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și amintiri dureroase. Naratorul reflectă asupra trecutului, simțind melancolie și regret în timp ce se conectează cu natura.