Mașini care intră în coliziune și revarsă bagaje și copii
În glumă
Vaporul cu pupa în aer se scufundă salutând ca un cascador
În glumă
Avionul în picaj cu nasul în jos trage concluzia finală cu un bum
În glumă
Picioarele și brațele pasagerilor aterizează și-și iau iarăși zborul
În glumă
Masca încercănată de pe pat își redescoperă spaimele
În glumă, în glumă
Meteoritul se prăbușește
Printr-un extraordinar ghinion peste un landou
Ochii și urechile sunt împachetate
Împăturite în păr
Taperul ambalat în mochetă, legat cu cabluri electrice
Numai dinții sunt activi
Și inima dansând în grota ei
Neajutorată-n chingile râsului.
Asta-n vreme ce lacrimi nichelate trec prin uși cu un bang.
Suspinele sunt paralizate de frică
Și oasele
Sărind din carnea chinuită se mai
Clatină o oarecare distanță și cad la lumina zilei.
Râsul cu bocanci de miriapod fuge încă foarte repede
Încă aleargă peste tot pe traseul omizii
Și se rostogolește înapoi pe saltea cu picioarele-n aer
Dar e vorba doar de ceva uman.
În sfârșit e de ajuns – de ajuns!
Se ridică încetișor, obosit,
Și încetișor începe să-și încheie nasturii,
Luând lungi pauze,
Asemenea cuiva după care tocmai a venit poliția.
Sensul versurilor
Piesa descrie o serie de evenimente catastrofale și absurde, prezentate ca o glumă. Mesajul central pare să fie o reflecție asupra fragilității și absurdului existenței umane, unde tragedia și umorul se împletesc.