De ziua numelui, în dar,
Primise roze Anişoara.
Le-a strâns frumos într-un pahar,
Dar rozele muriră seara.
Le cercetează tremurând,
Nedumerită, mititica,
De ce s-au stins aşa curând?
Nu le făcuse doar nimica.
Şi gândul ei nevinovat
Se-ntunecă de-atâta jale
Când vede cum s-a spulberat
Podoaba mândrelor petale.
Acum, cu drag, le-adună iar.
O, de-ar putea, le-ar da fiinţă!
Dar izbucneşte-n plâns amar
Văzând că e cu neputinţă.
Sărman copil neştiutor
Ce plângi sărmana ta comoară,
Asemeni rozelor ce mor,
Tot ce ni-e drag e dat să moară.
Sensul versurilor
O fetiță pe nume Anișoara primește trandafiri care mor peste noapte, simbolizând pierderea și efemeritatea vieții. Ea este tristă și nu înțelege de ce lucrurile frumoase nu durează, realizând cu durere că tot ce este drag este sortit să dispară.