Vii să-mi bați iar în fereastră,
Tânăr soare auriu,
Și zăpada de pe coastă
Fuge ca argintul viu.
Saltă gureșe șuvoaie,
Spumegate și zglobii.
Cântă cinteze-n zăvoaie
Și-n văzduhuri ciocârlii!
Ca zăpada care piere
După veacul iernii greu,
Piei și tu de-acum, durere,
Iarna sufletului meu!
Albe la fereastră, două
Crengi de măr mi-au înflorit:
Vino, primăvară nouă,
Vreau să uit c-am suferit.
Sensul versurilor
Piesa descrie sosirea primăverii și efectul ei asupra sufletului, aducând speranță și dorința de a uita suferințele trecutului. Natura renaște, iar odată cu ea și spiritul uman se înviorează.