S-a-nnoptat încet cu-ncetul,
Luna vraja și-o îmbie,
Singur-singurel poetul
Bate ulița pustie.
La perdelele închise
Mai aruncă o privire,
Unde dorm atâtea vise,
Fermecate, de iubire.
Aiurit, apoi rămâne
Și cu ochii duși în lună:
Cântecul cel nou, de mâine,
Tot mai clar în minte-i sună.
Sensul versurilor
Piesa descrie un poet singuratic, cuprins de melancolie într-o noapte liniștită. El își găsește inspirația în amintiri și vise, anticipând un nou cântec care prinde contur în mintea sa.