Phlebas Fenicianul, mort de două săptămâni,
A uitat țipătul pescărușilor și cum se umflă marea
Și profit și pierdere.
O vâltoare sub maree
I-a cules oasele șoptitoare. Când el se ridică și căzu
Când trecu treptele vârstei și ale tinereții
Și sub vârtejul apei căzu.
Gentile or Jew
O, tu care acum rotești cârma după bătaia vântului,
Adu-ți aminte de Phlebas, care a fost cândva mândru ca tine.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și a efemerității vieții, folosind figura lui Phlebas Fenicianul ca simbol al condiției umane. Ne amintește că, indiferent de statutul sau realizările noastre, toți suntem supuși trecerii timpului și uitării.