Visam cum sălcii se plecară
Peste al apelor obraz.
Era pe-aproape o căscioară
Cu flori tăcute în privaz.
Bunicul murmura în barbă.
Îi adormea în brațe-un țânc.
Și vântul mirosea a iarbă
Și răsărea o stea-n adânc.
Și mama cobora duioasă
Cu zâmbet bun, cu țâța dulce,
Și pruncul și-l lua acasă
Pe perne proaspete să-l culce.
Oftând se închina moșneagul,
Prin sălcii soarele-apunea.
Și-ncet târând cu el toiagul
Spre vis bătrânul se ducea.
Sensul versurilor
Piesa evocă un tablou idilic al copilăriei la țară, plin de imagini senine și calde legate de familie și natură. Este o rememorare nostalgică a unui trecut simplu și liniștit, văzut prin ochii visători ai copilăriei.