Înjugat la căruța soarelui, taurul din cer,
Ca mura norului la apus de legământ.
La orice chindie, privirea de copil e fericită.
Din ochi fierbinți se revarsă un cântec copt
la vârful celor patru anotimpuri, în somnul din canea.
Nici frică, nici foame, nici chin, nici teamă.
Să curgă în caii roșii infinitul de peste milenii.
Atunci păzesc la stele zicând în orice noapte
Să nu se micșoreze lumina din ochii dalbi.
Apa pură sau unul bolnav stă de veghe,
Eu sunt tămăduitor între moarte și durere
Și de furie mă preschimb, în întuneric, în ochi de pisică.
Sensul versurilor
Piesa descrie un protector al luminii și al vieții, un tămăduitor care veghează asupra lumii și o apără de întuneric și suferință. El este conectat cu natura și cu ciclurile anotimpurilor, având o misiune spirituală de a păstra speranța și inocența.