Privește copacul cenușiu. Cerul a curs
prin fibrele lui jos, în pământ –
un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce
pământul a băut. Spațiul cosmic furat
se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește
și devine verdeață. – Scurtele clipe
de libertate urcă din noi, trec învolburate
prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe.
Espresso
Cafeaua neagră la un restaurant-grădină
cu scaune și mese pestrițe ca insectele.
Distilări prețioase
umplute cu aceeași tărie ca Da și Nu.
Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă
și se uită în soare fără să clipească.
În lumina zilei un punct de negru binefăcător
care se varsă repede într-un client livid.
E asemeni picăturilor de profunzime neagră
pe care uneori sufletul le distilează
și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă!
Îndemn să deschizi ochii.
Dan Shafran
Sensul versurilor
Piesa explorează conexiunea dintre natură, experiența umană și momentele de claritate. Prin imagini poetice, evocă ideea de transformare și eliberare, sugerând că chiar și din întuneric și amărăciune (cafeaua neagră) poate izvorî o revelație sau un impuls spre schimbare.
