Afară se luminează
Ea e tot acolo
Unde nimeni nu întrerupe
„La mulți ani!”-ul ei
De ieri seară
Nu l-a mai auzit.
Vrei să te vezi zburând
În lumina întunericului?
Deschide-ți cadoul
Și totul e pregătit
Închizând ochii
Și făcând-o.
Primul ei junghi în fericire
Rana rămâne pentru totdeauna
Și devine tot mai rău de fiecare dată
Umbre și lumini
Îți iau vederea
Ea nu va veni înapoi
Din nou.
Afară se luminează
Dar noaptea ei
Nu se va încheia
O mână oarecare
Îi mângâie fața
De fiecare dată doare
E singură
Dar după ultima dată
Ea n-a mai plâns
Închizând ochii
Și făcând-o.
Încă un junghi în fericire..
După fiecare ultima dată
Mai are nevoie o dată
După fiecare ultima dată
Mai are nevoie o dată
O ultima dată.
Toată lumea se uită
Dar ei nu-i pasă
Are nevoie de asta din nou.
Încă un junghi în fericire..
Raiul
Se întunecă
Ultimul ei vis
Rămâne nevisat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o persoană care se confruntă cu suferință profundă și dependență, căutând alinare într-un mod distructiv. Ea este singură și ignorată de ceilalți, iar singura ei scăpare pare a fi repetarea unui act dureros, un "junghi în fericire", care o distruge încetul cu încetul.