Canină.
Câinilor din Otopeni.
De-aseară latră, latră, latră,
E miezul nopții, multe stele
Au ostenit în cer și ele
Și s-au întors în cuib, la vatră.
Nenumărat mi-a fost drumețul
Care-a pierdut, nenumărate,
Pornirile-mi înverșunate
Să sfarm cu câinele cotețul.
El însă nu s-a ostenit.
E noapte neagră ca-ntr-o turlă.
Ceasu-i de urlet potrivit.
Și câinele-a urlat și urlă.
El o să latre până-n zori..
Adio gânduri și luare-aminte!
Cățeii-au dreptul și-s datori
Să latre și de-aci-nainte.
Era un cățeluș cuminte..
Sensul versurilor
Poezia descrie un peisaj nocturn dominat de latratul câinilor, sugerând o stare de melancolie și introspecție. Latratul persistent perturbă liniștea nopții, evocând un sentiment de neliniște și acceptare a inevitabilului.