Crucea veche de la drum
Este cum s-a pomenit,
Cu Hristos cel răstignit,
Zugrăvit cu terci de fum.
Turmele și carele,
Vremea, vântul trec și pier,
Ea stă singură la cer,
Ca Acela Carele..
Lemnul i se tot dăvingă,
Zugrăveala se mănâncă,
Trupul se cunoaște încă,
Povârnit pe mâna stângă.
Toamna, grija nu știu cui
Mai bătea câte un cui,
Și c-un deget sau cu două
Da cu albăstreală nouă.
Sensul versurilor
Poezia descrie o cruce veche de la drum, simbol al credinței și al sacrificiului lui Hristos, care rezistă trecerii timpului și uitării. Crucea, deși deteriorată, rămâne un punct de reper spiritual, îngrijit sporadic de oameni anonimi.