Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.
Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Atâtata să-și destrame
Păturile de naframa.
Se dezbracă și se-mbracă,
Singura ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri și smaralde.
Nu știu ce le-a-ncăpățânat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeag stingher
S-au pierdut, intrând în cer…
Sensul versurilor
Piesa descrie doi copii care se joacă pe malul mării și, într-un mod misterios, se pierd și ajung în cer. Sugerează o pierdere tragică și o trecere din lumea inocenței în eternitate.