Ploua pe voi, în arbori adunate…
V-aș apăra și nu știu cum se poate.
Strigați cu toate către cer să stea
Că nu puteți zbura,
Și vă e frig și foame,
Căci în april nu sunt țânțari, nici poame.
Unde-aș găsi, vai mie, vai de ele,
O mie de mantale de-o palmă și umbrele?
Când le-a făcut cin’ le-a făcut
S-a dovedit croitor nepriceput.
Uituc de timpuri, fără de-ndoială,
Le-a pus să zboare aproape-n pielea goală.
Sensul versurilor
Piesa exprimă compasiunea naratorului față de vrăbiile fragile, expuse la intemperii. Acesta își exprimă dorința de a le proteja, dar se simte neputincios, remarcând vulnerabilitatea lor în fața naturii.