Vântul.
Nu știu cine, pe furiș,
Mi-a zmuls toamna-n miez de noapte,
Din grădini, ca un afiș.
Cineva, vorbind în șoapte,
De pe-o scară de coșar,
A-ntocmit-o-n șase, șapte,
Și-a vârât-o-n buzunar.
Hoț de frunze, cine-l știe
Să ia seama : vine iar.
1963.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia descrie o pierdere subtilă și misterioasă a toamnei, sugerând un furt al frumuseții naturii. Tonul este melancolic, evocând sentimente de nostalgie și efemeritate.