Zgomotul de lanțuri multe
A trecut prin curte,
A ieșit lung pe porți
Printre vii și printre morți,
Târâș, grăpiș,
Prin păinjeniș,
Ca o fiară bolnavă de rugină.
În potcovăria cu clăbuci de lumină
Lăcătușii le-au bătut călare
O verigă-ntre picioare
Și la glezna mâinii,
Ca să poată hodinii stăpânii,
Cât, munciți pe caldarâm,
Hoții trec dintr-un tărâm într-alt tărâm.
O șchiopătare de vulturi căzuți din stele
Prin oțătitul întuneric tare;
O răstignire fără cruci și fără schele.
O Golgotă șeasă, fără altare.
Pasul strâns lângă pas
Merge-mpiedicat ca un compas,
Și palmele, unite cu ciocanul, cătușa și pila,
Parcă se roagă, cu de-a sila
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă sumbră de opresiune și suferință, unde condamnații sunt înlănțuiți și forțați să muncească. Versurile evocă un sentiment de disperare și lipsă de speranță, subliniind nedreptatea și brutalitatea situației.