Te aud din depărtare,
Din mirifica noapte,
Și te strângeam în brațe
Și eram vasal iubirii tale.
Și mă plimbam singur, prin cimitir
Gândindu-mă la îngerul tău
Abătut, de cerul plumburiu
Și la dragostea ta, cât timp respir.
Înger bland far’ de aripi
Stai, și te gândești..
Apasat, de cerul ca de plumb
Că nu ai iubit decât plumb.
Cer ca de plumb!
Risipește al tău venin,
În cimitirul apăsat de plumb..
Și am văzut îngerul,
Din ochii tăi albaștrii,
Ce sălășluia, sub cerul..
Ca de plumb, din inima Ta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie profundă și pierdere, asociată cu amintirea unei iubiri trecute. Imaginea îngerului sub plumb sugerează o inocență coruptă sau o frumusețe sufocată de greutățile vieții și de amintirile dureroase.