O nălucă, ciudată,
Ma vizitează mereu,
Un glas dulce, de fată,
Îl aud când ea apare mereu.
Un parfum, franțuzesc,
Îl simt și acum,
Un sărut, îl iubesc,
Și cred că acum este pe drum.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
Vine iar, și n-o văd,
Dar o simt că e lângă mine,
Brațul stâng, e întins,
E o pernă de iubire,
Sper ca ea, mă veghează,
Și ușor pe brațul meu va veni,
O iubesc, iar n-o văd,
Și nici azi n-o să pot iubi.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
E târziu, și nu cred
Că asta seara ea va veni,
Dar surpriza o văd
Nu e nălucă e un copil
În brațe, o cuprind
Și simt cum flăcări mă cuprind
azi iubesc, te iubesc
Hai te rog ramai cu mine acum.
Am crezut
Că într-o zi
De-undeva din munți o s-apar
O copilă
Frumoasă
Ce-o să-mi redea un sens în viață.
Sensul versurilor
Piesa descrie dorința profundă a naratorului pentru o iubire idealizată, personificată într-o copilă misterioasă. Inițial percepută ca o nălucire, iubirea se materializează într-un final surprinzător, aducând împlinire și căldură sufletească.