nomadea

O nălucă, ciudată,Ma vizitează mereu,Un glas dulce, de fată,Îl aud când ea apare mereu.Un parfum, franțuzesc,Îl simt și acum,Un sărut, îl iubesc,Și cred că acum este pe drum.Am crezutCă într-o ziDe-undeva din munți o s-aparO copilăFrumoasăCe-o să-mi redea un sens în viață.Vine iar, și n-o văd,Dar o simt că e lângă mine,Brațul stâng, e întins,E … Citește mai mult