Dedesubtul fratelui Chiril e un alt frate Chiril.
El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire.
Scrie invers de cum scrie celălalt frate Chiril. Cu o mână scrie și cu alta numără
bănuții de aramă
ce cad din buzunarul primului Chiril. El e foarte slab
și nu mănâncă decât o dată la șapte zile.
Un șobolan i-a ros sandalele și acum îi roade talpa de la piciorul stâng. Dar el nu
simte nicio durere. Nici sângele nu-i curge din rană, de parcă ar fi mort.
Are o bărbuță sură și-un nas ca un cioc.
Pleoapele i s-au înroșit de-atâta scris și mâna îi tremură la fiecare literă. E ceva mai
bătrân decât primul Chiril și mult mai viclean decât dânsul.
Își numără pe-ascuns bănuții de aramă și hohotește subtil.
Mai mult se chiorăște la lumina lunii și scrie cu propriul sânge, atâta e de zgârcit!
Scrie foarte mărunt, abia poți desluși ce-a scris.
Dedesubtul lui scrie fratele Atichin.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj izolat, un alt frate Chiril, care trăiește într-o sărăcie auto-impusă, dedicându-se scrisului într-un mod obsesiv. El este prezentat ca fiind viclean și zgârcit, preferând să folosească propriul sânge pentru a scrie decât să cheltuie bani pe cerneală.