Ritm inițial.
Cu zvâcnet tâmpla mi-o lipesc ades
De pântecul materiei imens,
De-acest pântec bântuit de patimi
Care-mi încing la alb închipuirea;
Aud ori bănuiesc un freamăt surd
Trădând entuziasmul vieții veșnice,
Al vieții minerale și organice,
Al vieții izbucnind prin orice por.
Nerăbdătoare sevele se zbat
În intima materiei făptură,
Ori mai intim și mai neauzit
Alunecă atomii transparenți
Ce-nchid în ei amețitoare goane
Pe gheme kilometrice de drum.
Ascultă-n câmp cum sună primăvara,
Finețea clinchetelor ei lichide,
Privind la cer imaginează-ți aștrii
Care aleargă huruind vital,
Ascultă în retorte cum lucrează
Acizi și săruri tonic murmurând,
Ascultă clocotul de sânge tânăr
Din vinele femeii tale scumpe.
În toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fără moarte,
Al înnoirii fără de sfârșit
Laboriosul ritm care complică
Materia, mișcată pe spirala
Necontenitei perfecționări.
Sensul versurilor
Poezia celebrează ritmul fundamental al vieții și al naturii, de la nivel microscopic până la cel cosmic. Este un imn închinat energiei creatoare și perpetuei transformări a materiei.