Nicolae Labiș – Seceta

Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați

Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați

În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete

Sensul versurilor

Piesa descrie efectele devastatoare ale secetei, atât asupra naturii, cât și asupra psihicului uman. Imaginile puternice ale râului secat și ale scheletelor simbolizează pierderea și groaza, sugerând un ciclu vicios al distrugerii.

Lasă un comentariu