desertificare

Ion Caraion – Soarele A Uscat-O

de

Soarele a uscat-ovântul i-a găurit pielea și oasele,nisipul fluieră prin vertebrele sale,craniul stă pe un băț carbonizat,morișca s-a opritcând nepăsător intră și iese din cușcapieptului ca o răgălie de pliscuricădere în sus obraznică tiflă hieraticăhazardul aducesalve de scoici, cochilii de melciviermele Nilului se târăște nu numai pe el, târăștezarea, straturile și vârstaierbii turtitenimic nu creștereliefula … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Seceta

de

Soarele a băut râulValuri străvezii de căldură aducAminte de valurile unui mortAu rămas bolovaniiAu rămas rădăcinileAu rămas scheletele albe ale celor înecați PlouăCerul s-a înduioșat.Mâine albia din nou va fi plinăVor rămâne la fund bolovaniiVor rămâne la fund rădăcinileVor rămâne la fund scheletele albeale celor înecați În ochii mei persistă groazaCând râd va seca din … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Seceta

de

Țipă seceta-n fântânăși se face foc în apă,prin porumbul care crapă,vita cade într-o rână.Urcă stins nisip pe pleoapă,plânge-n râu o moarte spână,cu morminte se îngânăbrazda care stă să-nceapă.Praf de praf abia se ține,roua seacă nas și buză,peste arșița confuză,dar în strugure e bine,dacă nu cumva, prin sine,lacrima din ochi acuză.