Curge sânge din perdea.
Între-atâția ochi promiscui,
nu se cade să te mistui,
dragoste, curata mea…
Ieși prin geam sau prin perete,
presărând din loc în loc,
pe aceste vechi machete,
zahăr roșu, echivoc.
Ieși prin geam și intră-n lună,
trapezista mea-n tricou,
ca să te privesc, imună,
atârnată de Crai Nou.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste pierdută sau imposibilă, marcată de deziluzie și dorința de evadare. Protagonista este văzută ca o trapezistă care se refugiază în lună, departe de realitatea crudă.