Și, înfrumusețat de dragoste,
ai început să cânți… Alături stam,
privindu-ți buzele sunătoare.
Era un cântec înflorit și pur,
sonorizând lumina din pahare,
tăind suave cercuri în văzduh
și argintându-mi rochia albastră.
Era un cântec foarte cunoscut,
dar nou născut pe buza ta amară,
încât m-a turburat nespus de mult,
și-am plâns cu fruntea îngropată-n cântec.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment emoționant în care dragostea transformă un cântec familiar într-o experiență profundă și tulburătoare. Cântecul devine o sursă de catharsis, provocând lacrimi și o conexiune intimă cu emoțiile exprimate.